Nu știi cum să dai
cuvintele tale lumii-n dimineața asta,
așa că ieși din pat, tragi o cămașă
din teancul de cămăși purtate, faci
o plimbare până la magazinul din colț. Îl ascult
pe omul din apartamentul de dedesubt cum cântă
ooh don’t you
wanna take her home,
iar tu pe jumătate adormit alegi dintr-un
coș cu fructe. Te întorci în pat
cu un măr perfect, mi-l pui în palmă.
Atât de mic, atât de roșu. Abia aștept să-l
mănânc
singură. Închid în urma mea ușa
de la bucătărie și dau drumul la știri.
Doi bărbați uluiți se apleacă peste
noua cea mai mare pâine rustică
de cartofi din lume, 96,6 kile.
Omul de sub apartament cântă
ooh don’t you
wanna break her.
Mușc din măr și aș vrea
să n-o fi făcut – carnea lui făinoasă, o gură
de piure dulceag pe care o scuip
la gunoi. Reporterul de la știri se
uită
la mormanul de pâine ca o trambulină,
celălalt bărbat o înjunghie cu un cuțit zimțat.
O dungă perfectă de drojdie aburește
în susul și-n afara ecranului, încălzind
camera asta unde stau ținând în mână cel mai
oribil măr din lume, ascultând în buclă
Blondie de România, și pe tine, în dușul
din capătul holului, ștergând transpirația
dimineții noastre de pe pielea ta.
In diesem Morgen weißt du nicht
Wie deine Wörter der Welt zu geben,
also du stehst von deinen Bett aus, ziehst
einen Hemd von der Wäsche aus,
spazierst bis den Eckladen. Ich höre zu wie singt
den Mann von der oberen Wohnung
ooh don´t you wanna take her home,
und du, fast eingeschlafen, wählst etwas von
einem Obstkorb aus. Rückkehrst ins Bett
mit einem vollkommenen Apfel, tust ihn in meine Hände.
So klein, so rot. Ich freue mich darauf, ihn allein
zu essen. Ich mache die Küchentür dahinter zu
und schaue die Nachrichte an.
Zwei Männer vorgebeugen, um das
neueste größte bäurische Kartoffelbrot zu sehen, 96,6 Kilos.
Der Mann von der unteren Wochnung singt
ooh don´t you wanna break her.
Beße in den Apfel und wünsche, dass
ich es nicht gemacht hätte-sein feines Fleisch,
ein Mund voll süßes Püree, das ich in den
mülleimer ausspucke. Der Berichtstatter schaut
an den Brothaufen als an eine Trampoline,
der andere Mann ersteckt ihn mit einem zackigen Messer.
Ein perfekter Hefestreifen dämpft
vor dem Bildschirm, aufwärmend diese Zimmer, wo ich stehe
mit dem fürchterlichesten Apfel auf der Welt, und höre
die Blondie aus Rumänien zu, und dich
in der Dusche von der Ende des Flures, abwischend
den Schweiß unseres Morgens von deiner Haut.
Teglas Ezter
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu