După poezia lui Al. Muşina, “Vara”
Aşa de cald e vara
că, din când în când, câte un pensionar asfaltul mai înghite. Volănaşe cu
băbuţe, pălării de paie cu moşuleţi... Din ăia curăţei numai, de vechea modă,
că, deh!, la stomac asfaltul gingaş e.
Şi uneori îl mai
ajutăm: cu grijă sandala pe cap apăsăm, cu totul în asfalt să intre, să nu cadă
şi să se-mpiedice careva.
De plictiseală cred
c-o face. Că lipsesc nimeni oricum nu observă. În oraş atâţia pensionari sînt
şi unul cu altul toţi seamănă. Vara mai ales, când aşa cald e.
Im Sommer
So heiβ ist es im
Sommer, dass manchmal einen Rentner der Asphalt schluckt. Rüschen mit alte
Frauen, strohgedeckte Hute mit Greisen... Saubere nur, altmodische, weil, deh! bei den Magen der Asphalt
zärtlich ist.
Und wir manchmal ihn helfen: mit Sorge die Sandalen auf dem Kopf drücken, mit alles
in den Asphalt zu eintreten, nicht zu fallen und jemanden zu stolpern.
Von Langweile, denke ich, macht er das. Dass ich fehle niemand sowieso
nicht bemerkt. In der Stadt so viele Rentnern sind und miteinander alle ähnlich
sind.
Im Sommer besonders, wenn so heiβ ist es.
Traducere
de Prosan Timea,
Diaconu Alexa
şi Csoma Edina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu