Inundație
Mă privesc.
Sunt o inundație
Prin care se scurg
Culori
Gri, verde, albastru
Neclaritate.
Mă îmbrac într-o goliciune
Aproape perfectă
Dar sesizez că un strop de lumină
Ca un fulger
Trece prin mine și mă trezește.
Îmi transpune destinul fragil
Într-o altă poveste, unde
Copaci și bărci, porturi și peisaje
Se întrevăd
Și construiesc singura lume
În care-mi pot striga nepăsătoare
Durerea și visul
Chinul, suferința
Și cel din urmă aspru destin.
Überschwemmung
Ich sehe mich an.
Ich bin eine Überschwemmung
In der
Farben durchsickern
Grau, grün, blau
Undeutlichkeit.
Ich ziehe mich in eine Blöße an
Die fast perfekt ist
Aber ich spüre ein Schuss Licht
Wie ein Blitz
durchströmt er mich und weckt mich auf.
Er setzt mein brüchiges Schicksal
In ein anderes Märchen um, wo
Bäume und Boote, Hafen und Landschaften
Vorherzusehen sind
Und erbaue die einzige Welt
In der ich sorglos meinen
Schmerz und Traum
meine Qual, mein Leid
Und zu guter letzt, mein sprödes Schicksal aufrufen kann.
Ciutescu Francesca Dorothea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu