Azi suntem un poem trist
la început, când m-au ridicat,
am crezut că văd câțiva fluturi cu aripile roșii
zvârcolindu-se la sol, dar nu erau decât
medicii care examinau lacrimile
unei fete arsă de vie
*
tot ce rămâne-n urmă e un corp
după ce moartea l-a testat,
tot ce rămâne-n urmă
e corpul meu care nu mai e corp
*
unde e Vlad? (Vlad a murit)
unde e Vlad? (Vlad a murit)
unde e Vlad? (Vlad a murit)
*
degeaba ți-aș spune ce-mi lipsește acum
pentru că e atât de ars corpul meu
că oricum nu-l poți ține-n brațe
Heute sind wir ein trauriges Gedicht
am Anfang, als Sie mich aufgezogen haben,
dachte Ich, dass Ich einige Schmetterlinge mit rote Flügel sehe
die sich auf dem Boden winden, aber sie waren nur
Ärtzte die die Tränen einer Mädchen
bei lebendigem Leibe verbrannt untersuchten
*
Alles, was zürückbleibt ist ein Körper
nachdem es vom Tod getestet wurde,
alles war zürückbleibt
ist mein Körper, der kein Körper mehr ist
*
wo ist Vlad? (Vlad ist gestorben)
wo ist Vlad? (Vlad ist gestorben)
wo ist Vlad? (Vlad ist gestorben)
*
umsonst sage ich dir, dass ich ihn vermisse
weil mein Körper so verbrannt ist
dass du es sowieso nicht in die Armen halten kannst
Drăgoșelea Cătălina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu