n-am nevoie de hărți n-am nevoie de lanternă
mintea ta e o grădină în care
nu mi-a fost niciodată teamă
să mă plimb pe întuneric
acasă înseamnă păr de pisică
același pliculeț de ceai pentru amândouă
și un perete rece de care ne ferim în somn
aici plânsul nostru respectă măsura pieselor
care ne fac rău când le punem pe repeat
ne uităm apoi la un film ca să ștergem urmele
și prima dată când vorbim la telefon după toate astea
vocea ta sună ca un animal care învață să meargă
sunt în a doua jumătate a listei
fondul de ten rămâne pe ecran după ce închid
scrumul se stinge în apa din cadă
în hainele tale am fost tânără și vulnerabilă asta
s-a văzut mai târziu
ich brauch keine Karten, ich brauch keine Lanterne
dein Sinn ist ein Garten wo
wo mir nie Angst war
im Dunkel zu spazieren.
zuhause bedeutet katzenhaare
der selbeTeebeutelchen fur uns beide
und eine kalte Wnd von der wir im Schaf wegbleiben.
hier achtet unser Weinen der Takt der Lieder
die uns weh tun wenn wir sie auf repeat spielen
dann schauen wir ein Film damit wir
die Spuren entfernen
und das erste Mal wir am Handy sprechen nach all diese
klingt deine Stimme wie ein Tier der gehen lernt
ich bin in die zweite Halfte der Liste
mein make-up bleibt auf dem Display wenn ich abhange.
die zigarettenasche geht aus in die Badewanne
in deine Kleider war ich jung und verletlich das
hat sich spater beobachtet
Stoian Andra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu