La sfarsitul fericirii . Schluss mit Freude

Din când în când

Clopotele răsună în necredinţa

Sufletele întunecate

Hoinăresc în zadar

Natura reînvie cenuşiul

Cenuşiul cu nuanţe de albastru

Atrage curiozitatea

Liniştea amorţită citită pe feţele lor

Trezeşte teama morţii

Care zace în perifierie

Un sentiment de nelinişte mă apasă

Pe faţa lor citesc disperare

În suflet sărăcie

Zâmbete care maschează nemulţumirea

Dorinţe abandonate la marginea puterilor

Vise confundate cu realitatea , însă
Trezirea la realitate pare să fie păşirea în infern.

Von Zeit zu Zeit

Leuten die Glocken im Unglaube

Dunkle Seelen

Wandern ohne ein Ziel

Die Natur erwacht das Graue

Das Graue mit blaue Farbtöne

Zieht die Neugierde an

Starre Ruhe wird  auf ihre Blicke  gelesen

Wacht die Angst des Todes auf

Die in die Pheripherie liegt

Auf ihre Gesichter lese ich Verzweiflung

In ihre Seele Armut

Lächeln die die Unzufriedenheit verstecken

Verlassene Wünsche an die Grenze der Krafte

Träume verwechselt mit der Wirklichkeit aber,

Im Wirklichkeit aufzuwachen scheint nur ein Eintritt in der Hölle.

                                                                                                                         Amăriuței Mădălina

                               Welther Ramona Franziska