Für jene die im Herbst an Vergänglichkeit denken
Es ist ein kleiner Schmerz,
wie ein Schnitt an der Fingerspitze,
bei jedem Handgriff spürbar.
Der wilde Wein grüβt im Wind,
wie plumpe Hände,
mit noch ganz grünem Abschiedswinken.
Es müβte jetzt z.B.
am Strand gut sein.
Weil
1. der Sand seine Farbe behält
und
2. das Meer keine Blätter verlieren kann.
Pentru cei care toamna se gândesc la efemeritate
Este o durere mică
precum o tăietură pe vârful degetului,
la fiecare apucătură considerabilă.
Vinul sălbatic salută în vânt,
ca nişte mâini neîndemnatice,
cu semne verzi de rămas bun.
Ar trebui acum, de ex.,
să fie bine la ştrand.
Pentru că
1. Nisipul îşi păstrează culoarea
şi
2. Marea nu îşi poate pierde frunzele.
Timea Prosan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu